Serviciul Reducerea Cererii de Droguri

Serviciul Reducerea Cererii de Droguri

În acord cu misiunea instituţională de elaborare, coordonare, monitorizare, în baza evidenţelor ştiinţifice, a politicilor publice în domeniul reducerii cererii şi ofertei de droguri, Serviciul Reducerea Cererii de Droguri are rolul de a asigura concepţia integrată în domeniul prevenirii consumului de droguri şi asistenţei medicale, psihologice şi sociale a consumatorilor de droguri şi consumatorilor dependenţi.

Principalele atribuţii ale Serviciului Reducerea Cererii de Droguri:

  • Formulează un răspuns proactiv, sistemic, dinamic şi integrat la fenomenul consumului de droguri, elaborând, monitorizând şi evaluând  politicile publice în materia reducerii cererii de droguri;

  • Elaborează designul programelor, proiectelor şi campaniilor media de prevenire, precum şi al programelor de asistenţă destinate consumatorilor de droguri, în acord cu dinamica fenomenului consumului de droguri şi piața serviciilor;

  • Elaborează şi fundamentează necesarul de resurse, implementează, monitorizează şi evaluează Programul naţional de asistență medicală, psihologică şi socială a consumatorilor de droguri;

  • Asigură, împreună cu celelalte structuri organizatorice ale Agenţiei, coordonarea în domeniu între instituţiile, organismele guvernamentale şi neguvernamentale implicate în reducerea cererii de droguri;

  • Asigură suport metodologic și consultanță de specialitate Compartimentului Programe din cadrul Serviciului Relatii Internaţionale şi Programe, în scopul atragerii de fonduri financiare nerambursabile;

  • Autorizează, în baza legii, furnizorii de servicii de asistență integrată publici, privați sau micști;

  • Iniţiază propuneri de modificare a legislaţiei în domeniul reducerii cererii de droguri;

  • Coordonează metodologic activitatea de prevenire şi asistenţă integrată medicală, psihologică şi socială a celor 17 Centre Regionale de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog, respectiv a celor 47 Centre de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog.

 

CE NE PROPUNEM PRIN PREVENIRE?

 Prevenirea utilizării drogurilor

  • Prevenirea abuzului de droguri
  • Prevenirea uzului non-medical de droguri
  • Prevenirea uzului necorespunzător de droguri
  • Prevenirea dependenţei de droguri
  • Prevenirea consecinţelor negative asociate consumului de droguri
  • Evitarea transformării consumului recreaţional în consum abuziv şi dependenţă;
  • Creşterea influenţei factorilor de protecţie şi scăderea influenţei factorilor de risc în consumul de droguri.

 În funcţie de natura strategiilor utilizate în abordarea populaţiilor cărora ne adresăm, proiectele şi intervenţiile de prevenire sunt orientate spre:

  • informare;
  • generarea unor comportamente alternative la comportamentele adictive;
  • formarea de abilităţi şi comportamente de viaţă sănătoase, cu rol rezilient.

 În funcţie de mediul de aplicare, proiectele şi intervenţiile preventive sunt implementate în:

  • mediul familial;
  • comunitate;
  • mediul şcolar;

1

  • Programele de prevenire sunt concepute pentru a maximiza factorii de protecţie şi a minimiza factorii de risc;

  • Programele de prevenire abordează toate tipurile de droguri, inclusiv tutunul, alcoolul, noile substanţe psihoactive, derivaţii de cannabis, substanţele inhalante, uzul impropriu şi abuzul de medicamente.

  • Programele de prevenire sunt specifice fiecărei vârste, adecvate fazei de evoluţie şi variabilelor socio-culturale. Includerea informaţiilor foarte ample şi detaliate referitoare la droguri nu este indicată la categoriile de vârstă la care drogurile încă nu au apărut în mediul de viaţă.

  • Programele adresate adolescenţilor utilizează preponderent metodele interactive, cum ar fi grupurile de discuţie între persoane având aceleaşi caracteristici individuale sau acelaşi tip de probleme, care să completeze şi să îmbogăţească sistemul tradiţional de învăţământ. De asemenea, intervenţiile facilitează procesul de tranziţie al copiilor/adolescenţilor de la învăţământul primar la cel gimnazial şi liceal, precum şi întreg procesul adaptativ.

  • Programele au un caracter continuu şi integrat, fiind gândite şi proiectate pe termen lung, pe parcursul întregii traiectorii şcolare, cu intervenţii repetate.

 Obiectivele prioritare ale fiecărui mediu de intervenţie sunt:

 În mediul școlar:

  • Creşterea stimei de sine;
  • Dezvoltarea empatiei, ca fundament al dezvoltării afective, a competenţelor de relaţionare interpersonală și a atitudinilor prosociale;
  • Creşterea capacităţii de autoexprimare emoţională;
  • Îmbunătăţirea autocontrolului;
  • Dezvoltarea comportamentelor de viaţă sănătoase;
  • Dezvoltarea abilităţilor de adoptare a deciziilor;
  • Dezvoltarea abilităţilor de relaţionare interpersonală;
  • Îmbunătăţirea autoafirmării.

 În mediul familial:

  • Dezvoltarea unor stiluri educative familiale adecvate, ca mijloace pentru îmbunătăţirea autocontrolului şi a abilităţilor de adoptare a deciziilor.
  • Dezvoltarea competenţelor individuale de relaţionare socială, în special cu egalii;
  • Stabilirea unui climat familial valorizant şi de suport emoţional-afectiv, ca bază pentru creşterea stimei de sine;
  • Facilitarea participării împreună, a părinţilor şi copiilor, la activităţi diverse de petrecere a timpului liber;
  • Crearea unor deprinderi sănătoase pentru a favoriza stabilirea unor norme contrare consumului de droguri.
  • Dezvoltarea unui sistem normativ şi de valori solid.

În comunitate:

  • Promovarea participării comunităţii la dezvoltarea abilităţilor sociale şi atitudinilor pro-sociale.
  • Facilitarea accesului la alternative sănătoase de petrecere a timpului liber, inclusiv pe cele care permit o canalizare adecvată a căutării de senzaţii noi, cu scopul de a creşte satisfacţia cu privire la ocuparea timpului liber.
  • Facilitarea stabilirii de relaţii interpersonale diverse în jurul acţiunilor de interes care nu au legătură cu consumul de droguri pentru a reduce presiunea socială cu privire la consum, în special cea provenită de la egali şi favorizarea producerii de norme subiective contrare consumului de droguri.

 

Programele de prevenire sunt de trei categorii, în  funcţie de caracteristicile grupurilor ţintă:

  • Programele universale, orientate spre populaţia generală.
  • Programele selective, orientate spre grupuri de risc sau subgrupuri ale populaţiei generale (de exemplu, copii ai consumatorilor de droguri care prezintă eşec şcolar).
  • Programele indicate destinate celor care au experimentat droguri (istoric recent de consum) sau prezintă alte comportamente de risc.

 

CE NE PROPUNEM PRIN ASISTENŢA MEDICALĂ, PSIHOLOGICĂ ŞI SOCIALĂ A CONSUMATORILOR DE DROGURI

 Sistemul naţional de asistenţă medicală, psihologică şi socială este structurat pe trei niveluri de intervenţie, incluzând sistemul de asistenţă medicală ambulatorie (primară şi de specialitate) şi spitalicească, serviciile de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri, serviciile psihologice şi serviciile sociale.

Nivelul I presupune identificarea, atragerea, motivarea şi trimiterea consumatorilor de droguri spre serviciile specializate, abordarea necesităţilor sociale şi medicale de bază a consumatorilor de droguri şi coordonarea necesară cu resursele din nivelul 2 şi 3

Nivelul II este alcătuit din unităţi specializate din sistemul de Sănătate Publică şi din centrele de prevenire, evaluare şi consiliere antidrog şi asigură asistenţa specializată, monitorizarea şi trimiterea spre cel de-al treilea nivel ca şi coordonarea necesară între toate nivelurile de intervenţie.

Nivelul III are ca scop  reinserţia socială prin intervenţii specifice şi prin servicii cu nivel crescut de specializare care sprijină nivelul 2 şi este alcătuit din centre de zi, centre rezidenţiale tip comunităţi terapeutice şi alte tipuri de servicii.

NIvelul II al sistemului de asistenţă, reprezentat de centrele de prevenire, evaluare şi consiliere antidrog ale ANA, reprezintă nivelul central.

Acordarea serviciilor de asistenţă medicală, psihologică şi socială se face în următoarele situaţii:

  • la cererea consumatorului sau a reprezentantului legal, în cazul minorilor sau a persoanelor cu capacitate de exerciţiu restrânsă;
  • la dispoziţia procurorului sau, după caz, a altui organ judiciar;
  • de urgenţă.

Agenţia Naţională Antidrog are o reţea formată din 47 de Centre de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog (CPECA), ce oferă asistenţă medicală, psihologică şi socială consumatorilor de droguri.

Fiecare Centru de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog are în componenţa sa o echipă terapeutică formată, după caz, din medic, psiholog şi asistent social ce asigură programe integrate de asistenţă pentru consumatorii de droguri conform Standardelor Naţionale de Asistenţă Medicală, Psihologică şi Socială a Consumatorilor de Droguri.

De asemenea fiecare Centru de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog are la nivel local o reţea de servicii de asistenţă, formată din furnizori publici şi privaţi, prin care oferă servicii consumatorilor de droguri.

 

ALTERNATIVA LA TRATAMENT CA FORMĂ DE APLICARE A JUSTIŢIEI TERAPEUTICE ÎN ROMÂNIA

  • În mod tradiţional, consumatorii de droguri sau consumatorii dependenţi de droguri erau deferiţi sistemului de justiţie penală, însă treptat, statele din spaţiul comunitar şi excomunitar au constatat că închisoarea nu reprezintă în mod necesar cea mai eficientă soluţie, astfel că au fost propuse o serie de alternative. Alternativele la pedeapsa cu închisoarea ce pot fi oferite consumatorilor de droguri condamnaţi, acoperă o gamă variată de sancţiuni ce pot întârzia, evita sau înlocui sentinţa cu încarcerarea, având în vedere faptul că închisoarea reprezintă pentru consumatorii de droguri un mediu dăunător.

  • Practicienii din justiţia penală au recunoscut că încarcerarea are şanse mici să rupă ciclul dependenţei de droguri, penitenciarul asigurând o resursă limitată în reabilitare, acesta fiind o opţiune recomandată doar pentru ameninţările grave la adresa ordinii publice.

  • De aceea, conectarea sistemului judiciar la sistemul social, medical şi comunitar prin cooperarea multidisciplinară între judecători, procurori, avocaţi, serviciul de probaţiune, centrele de prevenire antidrog, organizaţii nonguvernamentale şi comunitate, creează premisele identificarii unor soluții optime de recuperare a dependenţilor de droguri ce au săvârşit fapte penale, de reintegrare în societate, în familie şi pe piaţa muncii, cu beneficii pe termen lung indiscutabile atât în favoarea sa cât şi a comunităţii.

  • De asemenea, prin prisma analizei strategiilor naţionale în materie de droguri, a doctrinei şi interpretării legilor şi directivelor, putem constata că în mai multe ţări ale Uniunii Europene recurgerea la sistemele de asistenţă socială şi tratament mai degrabă decât la pedepsele cu închisoarea este considerată ca făcând parte din măsurile legale în materie de consum de stupefiante (în contextul în care se pune tot mai pregnant întrebarea dacă consumatorul de droguri este un infractor sau un bolnav ce trebuie tratat ca atare).

  • Intrarea în vigoare a noului Cod penal al României, la 01.02.2014, a determinat aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 143/2000 pentru prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu modificările şi completările ulterioare, ceea ce oferă consumatorilor de droguri posibilitatea includerii într-un program integrat de asistenţă medicală, psihologică şi socială, în locul aplicării pedepsei cu închisoarea.

ro Romanian
X